Heroina este un derivat al opiului, obtinut la sfarsitul secolului al XIX-lea prin sintetizarea morfinei. Produsa de compania de medicamente Bayer AG, heroina a fost exportata in 1898 in 23 de tari din lume si folosita un timp in tratamentul afectiunilor respiratorii. Ulterior dovedindu-se riscurile ei de abuz si grava adictie (dependenta), a fost inclusa pe lista drogurilor narcotice de abuz si interzisa in numeroase state.
Heroina sau diacetilmorfina este catalogata ca un drog foarte puternic, ce poate produce euforie. Senzatia de euforie dispare si se instaleaza toleranta. Ca materie prima pentru obtinerea heroinei este opiul obtinut prin procesele de rafinare. Spre deosebire de LSD, sinteza heroinei presupune solide cunostinte de sinteza chimica si chimie. O heroina pura este foarte greu de obtinut in primul rand datorita faptului ca substantele care intra in sinteza heroinei sunt din ce in ce mai greu de obtinut din cauza reglementarilor drastice, dar si datorita faptului ca ultima faza din sinteza heroinei este foarte greu de produs avand si un potential periculos foarte mare.
Etapele de lucru:
-morfina este izolata de opiul brut (prin dizolvare in apa in prezenta de carbonat de calciu, iar precipitatul este tratat cu amoniac);
-morfina este tratata cu anhidrida acetica in cantitati egale, timp de circa 6 ore pana la temperatura de 850;
-purificarea moderata in prezenta de apa si acid clorhidric, cu adaos de carbonat de calciu ( momentul introducerii carbonatului de calciu depinde de chimistul care executa purificarea);
-incalzirea heroinei rezultate cu un amestec de alcool si carbune activat pana la evaporarea alcoolului.
Acest al 5-lea pas este optional datorita periculozitatii sale. Prin acest pas se obtine heroina pura destinata uzului injectabil (asa numita heroina nr 4).
Heroina deja purificata este supusa (dupa prealabila dizolvare in alcool) actiunii unui amestec format din eter si acid clorhidric. Pericolul este dat de volatilitatea eterului si de potentialul sau exploziv. De obicei heroina pentru uz este diluata cu lactoza, amidon, pentru a creste numarul de doze.
Consecinte ale abuzului de heroina
O doza crescuta de heroina (asa-numita overdose) este fatala. Datorita schimbului de materiale (seringi) in special intre consumatorii de heroina, exista un risc urias de contaminare cu HIV sau virusul hepatitei. Moartea se datoreaza introducerii substantelor de diluare (chinina, zaharoza, talc).
Tratamentul intoxicatiei cu heroina
Supradoza (overdose) de heroina este tratata de obicei cu un antagonist opioid, de regula naloxona sau naltrexona, care are o inalta afinitate pentru receptorii opioizi, dar care nu ii activeaza. Aceasta blocare se manifesta imediat prin declansarea sindromului de retragere (withdrawal syndrom). Dezavantajul acestor antagonisti este timpul de injumatatire relativ scurt comparativ cu alte opioide, si de aceea trebuiesc administrate de mai multe ori pe parcursul unei zile. Se considera ca moartea prin supradoza de heroina este foarte rar intalnita, moartea unor heroinomani datorandu-se probabil mai mult substantelor de diluare ( in special chinina). Studiile efectuate inca din 1920 au scos la iveala ca administrarea unei doze chiar de 1600-1800mg ( de circa 160-180 de ori mai multa decat asa-zisa doza de recreere) nu a condus la deces. Este posibil ca un rol foarte important sa il joace puritatea heroinei dar mai ales impuritatile din ea ( daca in 1980 procentul de heroina era de numai 3,6 mg/100 mg doza la un pret de 3,90$, in 1999 probele recoltate din capturile facute au scos la iveala un procent de 38,20% la un pret de 0,80$). Alti antagonisti care sunt utilizati in tratarea intoxicatiei cu heroina ( si nu numai) sunt metadona si buprenorfina.
